16. Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s’a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m’a umplut de groază, și am pierdut orice putere!
17. Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m’au părăsit, și nu mai am nici suflare!“
18. Atunci cel ce avea înfățișarea unui om m’a atins din nou, și m’a întărit.
19. Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!“ Și pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri, și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m’ai întărit.“