1. În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s’a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, și a priceput vedenia.
2. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale.
3. N’am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nici nu m’am uns deloc, pînă s’au împlinit cele trei săptămîni.
4. În a douăzeci și patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechel.
5. Am ridicat ochii, m’am uitat, și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, și încins la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz.
6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi.
7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n’au văzut-o; totuș au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă!
8. Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m’au lăsat, coloarea mi s’a schimbat, fața mi s’a sluțit, și am pierdut orice vlagă.
9. Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt.
10. Și iată că o mînă m’a atins, și m’a așezat tremurînd pe genunchii și mînile mele.