Vechiul Testament

Noul Testament

Cîntarea Cîntărilor 2:6-17 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

6. Să-și pună mîna stîngă supt capul meu,și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului,pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp:nu stîrniți, nu treziți dragostea,pînă nu vine ea! –

8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine,sărind peste munți, săltînd pe dealuri.

9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.Iată-l că este după zidul nostru,se uită pe fereastră,privește printre zăbrele.

10. Prea iubitul meu vorbește și-mi zice:Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

11. Căci iată că a trecut iarna;a încetat ploaia, și s’a dus.

12. Se arată florile pe cîmp,a venit vremea cîntării,și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înfloriteîși răspîndesc mirosul.Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso.

14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul!Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută.

15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

16. Prea iubitul meu este al meu, și eu sînt a lui;el își paște turma între crini.

17. Pînă la răcoarea zilei, și pînă la lungirea umbrelor,întoarce-te! … Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb,peste munții ce ne despart.

Citiți capitolul complet Cîntarea Cîntărilor 2