Vechiul Testament

Noul Testament

Cîntarea Cîntărilor 1:7-17 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

7. Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază?Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? –

8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei,ieși pe urmele oilor,și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor.

9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon,te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

10. Ce frumoși îți sînt obrajii în mijlocul lănțișoarelor dela gît,și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!

11. Îți vom face deci lănțișoare de aur,cu stropituri de argint. –

12. Cît stă împăratul la masa lui,nardul meu își răspîndește mirosul.

13. Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,care se odihnește între țîțele mele.

14. Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță,din viile din En-Ghedi. –

15. Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești,cu ochii tăi de porumbiță! –

16. Ce frumos ești, prea iubitule, ce plăcut ești!Verdeața este patul nostru! –

17. Cedrii sînt grinzile caselor noastre,și chiparoșii sînt pardoselele noastre. –

Citiți capitolul complet Cîntarea Cîntărilor 1