7. De aceea vor merge în robie, în fruntea prinșilor de război; și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătați.
8. Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuș, și Domnul, Dumnezeul oștirilor, a zis: „Mi-e scîrbă de mîndria lui Iacov, și-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.
9. Și dacă vor mai rămînea zece oameni într’o casă vor muri.
10. Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicîndu-i oasele din casă, și va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?“ Acela va răspunde: „Nimeni“… Iar celalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!“
11. Căci iată că Domnul poruncește să se dărîme casa cea mare, și să se facă bucăți casa cea mică.
12. Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de ați prefăcut judecata în otravă, și roada dreptății în pelin?
13. Vă bucurați de lucruri de nimic, și ziceți: „Oare nu prin tăria noastră am cîștigat noi putere?“
14. De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.“