16. Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui vecinic înaintea Mea, și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.“
17. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta.
18. Și împăratul David s’a dus și s’a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
19. Și încă atît este puțin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbești despre casa robului Tău și în viitor. Și binevoiești să înveți pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!
20. Ce Ți-ar putea spune David mai mult? Tu cunoști pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
21. După cuvîntul Tău, și după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!
22. Ce mare ești Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
23. Este oare pe pămînt un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Și facă un Nume și ca să facă pentru el, pentru țara Ta, minuni și semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe dumnezeii lor?
24. Tu ai întărit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
25. Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui, și lucrează după cuvîntul Tău.
26. Slăvit să fie Numele Tău pe vecie, și să se zică: «Domnul oștirilor este Dumnezeul lui Israel». Și casa robului Tău David, să rămînă înaintea Ta!»
27. Căci Tu însuți, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicînd: «Eu îți voi întemeia o casă!» De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ți facă această rugăciune.