32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea.
33. Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, și a zis:„Să moară Abner cum moare un mișel?
34. N’aveai nici mînile legate,Nici picioarele puse în lanțuriAi căzut cum cade cineva înaintea celor răi!“Și tot poporul a plîns și mai mult după Abner.
35. Tot poporul s’a apropiat de David ca să-l facă să mănînce ceva, cît era încă ziuă; dar David a jurat, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pîne sau alt ceva înainte de apusul soarelui!“
36. Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul.
37. Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.