10. David a simțit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvîrșit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!“
11. A doua zi, cînd s’a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:
12. „Du-te și spune lui David: «Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.“
13. Gad s’a dus la David, și i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, cari te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în țară? Acum alege, și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete.“
14. David a răspuns lui Gad: „Sînt într’o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mînile Domnului, căci îndurările Lui sînt nemărginite; dar să nu cad în mînile oamenilor!“
15. Domnul a trimes ciuma în Israel, de dimineață pînă la vremea hotărîtă. Și, din Dan pînă la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor.
16. Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S’a căit de răul acela, și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mîna acum.“ Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna, Iebusitul.