4. Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu fața la pămînt, s’a închinat, și a zis: „Împărate, scapă-mă!“
5. Împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!
6. Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, și n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, și l-a omorît.
7. Și iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: «Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!» Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaș viu pe fața pămîntului.“
8. Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.“
9. Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit“.
10. Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, și nu se va mai atinge de tine.“
11. Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, și să nu mi se nimicească fiul!“ Și el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!“
12. Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.“ Și el a zis: „Vorbește!“
13. Femeia a zis: „Pentruce gîndești tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?