18. Împăratul a răspuns, și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.“ Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!“
19. Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?“ Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putință nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, și a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.
20. Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înțelept ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.“
21. Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.“
22. Ioab a căzut cu fața la pămînt, s’a închinat, și a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.“
23. Ioab s’a sculat, a plecat în Gheșur, și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.
24. Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui, și să nu-mi vadă fața.“ Și Absalom s’a dus în casa lui, și n’a văzut fața împăratului.
25. Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseței lui; din talpa piciorului pînă în creștetul capului, n’avea niciun cusur.
26. Cînd își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentrucă părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
27. Lui Absalom i s’au născut trei fii, și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.
28. Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă fața împăratului.
29. Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimeată la împăratul: dar Ioab n’a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; și Ioab tot n’a vrut să vină.
30. Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lîngă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc.“ Și slujitorii lui Absalom au pus foc cîmpului.
31. Ioab s’a sculat și s’a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentruce au pus slujitorii tăi foc cîmpului meu?“
32. Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ți-am trimes vorbă și ți-am zis: «Vino aici, și te voi trimete la împărat să-i spui: «Pentruce m’am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo. Doresc acum să văd fața împăratului; și dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.»