27. În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi.
28. Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, și cînd vă voi zice: «Loviți pe Amnon!» atunci să-l omorîți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari, și arătați-vă oameni de inimă!“
29. Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, și au fugit.
30. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toții fiii împăratului, și că n’a mai rămas niciunul din ei.
31. Împăratul s’a sculat, și-a rupt hainele, și s’a culcat pe pămînt, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîșiate.
32. Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvîntul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
33. Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
34. Absalom a fugit.Și tînărul pus de strajă a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
35. Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău“.
36. Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, și au plîns; și împăratul și toți slujitorii lui au plîns mult.
37. Absalom fugise, și s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jălea în fiecare zi pe fiul său.
38. Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese, după ce fugise.