26. Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Împăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“
27. În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi.
28. Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, și cînd vă voi zice: «Loviți pe Amnon!» atunci să-l omorîți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari, și arătați-vă oameni de inimă!“
29. Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, și au fugit.
30. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toții fiii împăratului, și că n’a mai rămas niciunul din ei.
31. Împăratul s’a sculat, și-a rupt hainele, și s’a culcat pe pămînt, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîșiate.