18. A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s’au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit, și nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: «A murit copilul?» Are să se întristeze și mai mult.“
19. David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei, și a înțeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?“ Și ei au răspuns: „A murit.“
20. Atunci David s’a sculat de la pămînt. S’a spălat, s’a uns, și și-a schimbat hainele; apoi s’a dus în casa Domnului, și s’a închinat. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce, și a mîncat.
21. Slujitrii lui i-au zis: „Ce însemnează ceeace faci? Cînd trăia copilul, posteai și plîngeai; și acum, cînd a murit copilul, te scoli și mănînci!“
22. El a răspuns: „Cînd trăia copilul, posteam și plîneam, căci ziceam: «Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?»
23. Acum, cînd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să-l întorc în viață? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.“
24. David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Șeba, și a intrat la ea și s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, și care a fost iubit de Domnul.
25. El l-a încredințat în mînile proorocului Natan, și Natan i-a pus numele Iedidia, pentru Domnul.
26. Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească,
27. și a trimes soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei, și am pus stăpînire pe cetatea apelor;
28. strînge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăște împotriva cetății, și ia-o, ca să n’o iau eu și să vină asupra mea cinstea.“