5. Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Și cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni.
6. Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri, și își ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații Hetiților și pe împărații Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.“
7. Și s’au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața.
8. Leproșii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într’un cort, au mîncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine, și s’au dus și le-au ascuns. S’au întors iarăș, au pătruns într’un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe cari s’au dus și le-au ascuns.
9. Apoi, și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta pînă la lumina zilei de mîne, vom fie pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului.“
10. Au plecat, și au chemat pe străjerii de la poarta cetății, și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra Sirienilor, și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n’am găsit decît cai legați și măgari legați, și corturile așa cum erau.“
11. Străjerii dela poartă au strigat, și au trimes vestea aceasta înlăuntrul casei împăratului.