19. Elisei i-a zis „Du-te în pace.“$După ce a plecat Naaman dela Elisei și a fost la o depărtare bunicică,
20. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpînul meu a cruțat pe Sirianul acela Naaman, și n’a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, și voi căpăta ceva dela el.“
21. Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s’a dat jos din car ca să-i iasă înainte, și a zis: „Este bine totul?“
22. El a răspuns: „Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ți spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.“
23. Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți.“ A stăruit de el, și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
24. Ajungînd la deal, Ghehazi le-a luat din mînile lor, și le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora cari au plecat.
25. După aceea s’a dus și s’a înfățișat înaintea stăpînului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?“ El a răspuns: „Robul tău nu s’a dus nicăieri.“
26. Dar Elisei i-a zis: „Oare n’a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe?