17. Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
18. Iată totuș ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijinește pe mîna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!“
19. Elisei i-a zis „Du-te în pace.“$După ce a plecat Naaman dela Elisei și a fost la o depărtare bunicică,
20. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpînul meu a cruțat pe Sirianul acela Naaman, și n’a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, și voi căpăta ceva dela el.“
21. Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s’a dat jos din car ca să-i iasă înainte, și a zis: „Este bine totul?“
22. El a răspuns: „Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ți spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.“
23. Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți.“ A stăruit de el, și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
24. Ajungînd la deal, Ghehazi le-a luat din mînile lor, și le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora cari au plecat.