11. Naaman s’a mîniat, și a plecat, zicînd: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuș, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mîna pe locul rănii, și va vindeca lepra.
12. Nu sînt oare rîurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N’aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?“ Și s’a întors și a plecat plin de mînie.
13. Dar slujitorii lui s’au apropiat să-i vorbească, și au zis: „Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: „Scaldă-te, și vei fi curat.“
14. S’a pogorît atunci și s’a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s’a făcut iarăș cum este carnea unui copilaș, și s’a curățit.
15. Naaman s’a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s’a înfățișat înaintea lui, și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.“
16. Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sînt, că nu voi primi.“ Naaman a stăruit de el să primească, dar el n’a vrut.
17. Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.