1. Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpînului său și mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros.
2. Și Sirienii ieșiseră în cete la o luptă, și aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
3. Și ea a zis stăpînei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!“
4. Naaman s’a dus și a spus stăpînului său: „Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa.“
5. Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, și voi trimete o scrisoare împăratului lui Israel.“ A plecat, luînd cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur, și zece haine de schimb.
6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, cînd vei primi scrisoarea acasta, vei știi că îți trimet pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.“
7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele, și a zis: „Oare sînt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.“
8. Cînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfîșiat hainele, a trimes să spună împăratului: „Pentruce ți-ai sfîșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un prooroc în Israel.“
9. Naaman a venit cu caii și cu carul lui, și s’a oprit la poarta casei lui Elisei.