21. Însă, toți Moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vîrstă să poarte armele și mai mari chiar, și au stătut la hotar.
22. S’au sculat disdedimineață, și cînd a strălucit soarele peste ape, Moabiții au văzut în fața lor apele roși ca sîngele.
23. Ei au zis: „Este sînge! Împărații au scos sabia între ei, s’au tăiat unii pe alții; acum, la pradă, Moabiți!“
24. Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s’a sculat, și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară, și au bătut pe Moab.
25. Au sfărîmat cetățile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Hareset, din care n’au lăsat decît pietrele.
26. Împăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni, cari scoteau sabia, să-și croiască drum pînă la împăratului Edomului; dar n’au putut.
27. A luat atunci pe fiul său întîi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere de tot pe zid. Și o mare mînie a cuprins pe Israel, care s’a depărtat de împăratul Moabului, și s’a întors în țară.