10. Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, așa ți se va întîmpla; dacă nu, nu ți se va întîmpla așa,“
11. Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s’a înălțat la cer într’un vîrtej de vînt.
12. Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!“ Și nu l-a mai văzut. Apucîndu-și hainele, le-a sfîșiat în două bucăți,
13. și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, și s’a oprit pe malul Iordanului;
14. a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Și a lovit apele, cari s’au despărțit într’o parte și în alta, și Elisei a trecut.
15. Fiii proorocilor cari erau în fața Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.“ Și i-au ieșit înainte, și s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui.
16. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?“ Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.“ El a răspuns: „Nu-i trimeteți.“
17. Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimeteți-i.“ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit.
18. Cînd s’au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v’am spus să nu vă duceți?“
19. Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, și țara este stearpă.“