13. Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaimului, Henei și Ivei?“
14. Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, și a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, și a întins-o înaintea Domnului,
15. căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile și pămîntul.
16. Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimes pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu.
17. Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei, au nimicit neamurile și le-au pustiit țările,
18. și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mîna omului, erau lemn și piatră; și i-au nimicit.
19. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mîna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pămîntului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!“
20. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimes să spună lui Ezechia: Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
21. Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:«Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și rîde de tine;fata Ierusalimului dă din cap după tine.
22. Pe cine ai batjocorit și ai ocărît tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii?Împotriva Sfîntului lui Israel!
23. Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, și ai zis:«Cu mulțimea carălor mele, am suit vîrful munților, coastele Libanului!Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;