4. Și el a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, și a împlinit prin puterea Sa ce spusese, cînd a zis:
5. «Din ziua cînd am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, n’am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel, ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu, și n-am ales pe niciun om, care să fie căpetenia poporului Meu Israel.
6. Ci Ierusalimul l-am ales, pentruca în el să locuiască Numele Meu, și pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!»
7. Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
8. Și Domnul a zis tatălui meu David: «Fiindcă ai avut de gînd să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gîndul acesta.
9. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieșit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.»
10. Domnul a împlinit cuvîntul pe care-l spusese. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
11. Am așezat în ea chivotul, în care este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.“
12. Solomon s’a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregei adunări a lui Israel, și a întins mînile.