17. Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă,
18. cari s’au împotrivit împăratului Ozia, și i-au zis: „N’ai drept, Ozia, să aduci tămîie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, cari au fost sfințiți ca s’o aducă. Ieși din sfîntul locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.“
19. Ozia s’a mîniat. În mînă avea o cădelniță. Și cum s’a mîniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lîngă altarul tămîierii.
20. Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuș s’a grăbit să iasă, pentrucă Domnul îl lovise.
21. Împăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morții, și a locuit într’o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării.
22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintîi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț, proorocul.
23. Ozia a adormit cu părinții săi. Și l-au îngropat cu părinții săi în ogorul de înmormîntare al împăraților, căci ziceau: „Este lepros.“ În locul lui, a domnit fiul său Iotam.