Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36

Vechiul Testament

Noul Testament

2 Cronici 25 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. Amația a ajuns împărat la vîrsta de douăzeci și cinci de ani, și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim.

2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.

3. Cînd s’a întărit domnia în mînile lui, a omorît pe slujitorii cari uciseseră pe împăratul, tatăl său.

4. Dar n’a omorît pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceeace este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare părinții pentru copii, și să nu se omoare copiii pentru părinți; ci fiecare să fie omorît pentru păcatul lui.“

5. Amația a strîns pe oamenii din Iuda și i-a pus după casele părintești, căpetenii peste mii și căpetenii peste sute, pentru tot Iuda și Beniamin. Le-a făcut numărătoarea dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să poarte armele, mînuind sulița și scutul.

6. A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanți de argint.

7. Un om al lui Dumnezeu a venit la el, și a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim.

8. Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să știi că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmașului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute și să te facă să cazi.“

9. Amația a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanți pe cari i-am dat oastei lui Israel?“ Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ți dea mult mai mult decît atît.“

10. Atunci Amația a despărțit ceata care-i venise din Efraim, și a poruncit ca oamenii aceștia să se întoarcă acasă. Dar ei s’au mîniat foarte tare pe Iuda, și au plecat acasă cu mare furie.

11. Amația s’a îmbărbătat, și și-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir.

12. Și fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inși vii, pe cari i-au dus pe vîrful unei stînci, de unde i-au prăvălit în vale așa încît toți au fost zdrobiți.

13. Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetățile lui Iuda, dela Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inși, și au luat multe prăzi.

14. Cînd s’a întors Amația dela înfrîngerea Edomiților, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, și i-a pus dumnezei pentru el; s’a închinat înaintea lor, și le-a adus tămîie.

15. Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Amația, și a trimes la el pe un prooroc, care i-a zis: „Pentruce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n’au putut să-și izbăvească poporul din mîna ta?“

16. Pe cînd vorbea el, Amația i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentruce vrei să fii lovit?“ Proorocul a plecat, zicînd: „Știu acum că Dumnezeu a hotărît să te nimicească, pentrucă ai făcut lucrul acesta și n’ai ascultat sfatul meu.“

17. Dupăce s’a sfătuit, Amația, împăratul lui Iuda, a trimes să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino, să ne vedem față în față!“

18. Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimes să spună lui Amația, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimes să spună cedrului din Liban: „Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!“ Și fiarele sălbatice din Liban au trecut și au călcat în picioare spinul.

19. Tu te gîndești că ai bătut pe Edomiți, și de aceea ți se înalță inima ca să te mîndrești. Acum stai mai bine acasă. Pentruce să stîrnești un rău, care ți-ar aduce peirea ta și a lui Iuda?“

20. Dar Amația nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să-i dea în mînile vrăjmașului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului.

21. Și Ioas, împăratul lui Israel, s’a suit: și s’au văzut în față, el și Amația, împăratul lui Iuda, la Bet-Șemeșul lui Iuda.

22. Iuda a fost bătut de Israel, și fiecare a fugit în cortul lui.

23. Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Șemeș pe Amația, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, și a făcut o spărtură de patru sute de coți în zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului.

24. A luat tot aurul și argintul, și toate vasele, cari se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, și vistieriile casei împăratului. A luat și ostateci, și s’a întors la Samaria.

25. Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel.

26. Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintîi și cele de pe urmă, nu sînt scrise oare în cartea împăraților lui Iuda și Israel?

27. De cînd s’a abătut Amația dela Domnul, s’a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, și el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis și l-au omorît.

28. L-au adus pe cai, și l-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui Iuda.