4. Iuda s’a adunat să cheme pe Domnul, și au venit din toate cetățile lui Iuda să caute pe Domnul.
5. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curții celei noi.
6. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpînești Tu peste toate împărățiile neamurilor? Oare n’ai Tu în mînă tăria și puterea, așa că nimeni nu Ți se poate împotrivi?
7. Oare n’ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, și n’ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminței lui Avraam care Te iubea?
8. Ei au locuit-o și Ți-au zidit în ea un locaș sfînt pentru Numele Tău, zicînd:
9. „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strîmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mîntui!
10. Acum, iată, fiii lui Amon, și ai lui Moab și cei din muntele Seir, la cari n’ai îngăduit lui Israel să intre, cînd venea din țara Egiptului, – căci s’a abătut de la ei și nu i-a nimicit, –
11. iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpînire!
12. O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi sîntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi, care înaintează împotriva noastră, și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sînt îndreptați spre Tine!“