4. Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.
5. Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care-l făcuse Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.
6. Solomon și adunarea au căutat pe Domnul. Și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot.
7. În timpul nopții, Dumnezeu S’a arătat lui Solomon, și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.“
8. Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoință tatălui meu David, și m’ai pus să domnesc în locul lui.
9. Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduința Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m’ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pămîntului!
10. Dă-mi dar înțelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atît de mare?“
11. Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorința aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogății, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmașilor tăi, nici chiar o viață lungă, ci ceri pentru tine înțelepciune și pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domnești,
12. Înțelepciunea și priceperea îți sînt date. Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n’a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, și cum nici nu va mai avea după tine.“
13. Solomon s’a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălțimea de la Gabaon și cortul întîlnirii. Și a domnit peste Israel.