15. David, văzînd că Saul a pornit să-i ia viața, a stătut în pustia Zif, în pădure.
16. Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s’a sculat și s’a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
17. și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe și el bine lucrul acesta.“
18. Au făcut iarăș amîndoi legămînt înaintea Domnului, și David a rămas în pădure, iar Ionatan s’a dus acasă.
19. Zifiții s’au suit la Saul la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?
20. Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mînile împăratului.“
21. Saul a zis: „Domnul să vă binecuvinteze că aveți milă de mine!
22. Duceți-vă, vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii, și cine l-a văzut, căci mi s’a spus că este foarte șiret.