29. El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd frații. Pentru aceea n’a venit la masa împăratului.“
30. Atunci Saul s’a aprins de mînie împotriva lui Ionatan, și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ți-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale?
31. Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimete să-l caute, și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte“.
32. Ionatan a răspuns tatălui său Saul, și i-a zis: „Pentruce să fie omorît? Ce a făcut?“
33. Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.
34. S’a sculat de la masă într’o mînie aprinsă, și n’a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse.
35. A doua zi de dimineață, Ionatan s’a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, și era însoțit de un băețaș.
36. El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
37. Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.
38. I-a strigat iarăș: „Iute, grăbește-te, nu te opri!“ Și băiatul lui Ionatan a strîns săgețile, și s’a întors la stăpînul lui.
39. Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta.