1. David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S’a dus la Ionatan, și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viața?“
2. Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“
3. David a zis iarăș, jurînd: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta, și va fi zis: «Să nu știe Ionatan, căci s’ar întrista.» Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine și moarte“.
4. Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“
5. Și David i-a răspuns: „Iată că mîne este lună nouă, și ar trebui să șed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, și să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.
6. Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: «David m’a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an».
7. Și dacă va zice: «Bine!» atunci robul tău n’are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să știi că pieirea mea este lucru hotărît din partea lui.