5. David se ducea și izbutea ori unde-l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.
6. Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd și jucînd, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțînd strigăte de bucurie.
7. Femeile cari cîntau își răspundeau unele altora, și ziceau:„Saul a bătut miile lui, –iar David zecile lui de mii.“
8. Saul s’a mîniat foarte tare, și nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decît împărăția.“
9. Și din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.
10. A doua zi, duhul cel rău, trimes de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s’a înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița în mînă.
11. Saul a ridicat sulița, zicîndu-și în sine: „Voi pironi pe David de perete“. Dar David s’a ferit de el de două ori.
12. Saul se teamea de David, pentrucă Domnul era cu David și Se depărtase dela el.
13. L-a îndepărtat de lîngă el, și l-a pus mai mare peste o mie de oameni.David ieșea și intra în fruntea poporului;
14. izbutea în tot ce făcea, și Domnul era cu el.
15. Saul, văzînd că izbutea totdeauna, se temea de el;
16. dar tot Israelul și Iuda iubeau pe David, pentrucă ieșea și intra în fruntea lor.
17. Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă pe fiică-mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujești cu vitejie, și să porți războaiele Domnului“. Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mîna mea pe el, ci mîna Filistenilor să fie asupra lui“.