5. Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri.
7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și ferul suliței cîntărea șase sute de sicli de fer. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
8. Filisteanul s’a oprit; și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentruce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sînt eu Filistean, și nu sînteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se pogoare împotriva mea!
9. Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri; dar dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.“
10. Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om, ca să mă lupt cu el.“
11. Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, și s’au înspăimîntat și au fost cuprinși de o mare frică.
12. Și David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.
13. Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, și al treilea Șama.
14. David era cel mai tînăr. Și cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,
15. David a plecat dela Saul și s’a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
16. Filisteanul înainta dimineața și seara, și s’a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile.
17. Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grîu prăjit și aceste zece pîni, și aleargă în tabără la frații tăi;
18. du și aceste zece cașuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sînt bine, și să-mi aduci vești temeinice.
19. Ei sînt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în valea terebinților, în război cu Filistenii.“