9. Dacă ne vor zice: «Opriți-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, și nu ne vom sui la ei.
10. Dar dacă vor zice: «Suiți-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“
11. S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, și Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“
12. Și oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiți-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“
13. Și Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14. În această întîie înfrîngere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
15. A intrat groaza în tabără, în țară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii s’au spăimîntat; țara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
16. Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge în toată părțile.
17. Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăți, vă rog, și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, și iată că lipsea Ionatan și cel ce-i purta armele.
18. Și Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“ – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –
19. Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; și Saul a zis preotului: „Trage-ți mîna!“
20. Apoi Saul și tot poporul care era cu el s’au strîns, și au înaintat pînă la locul luptei; și Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, și învălmășala era nespus de mare.
21. Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, și cari se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăștiați, s’au unit cu Israeliții cari erau cu Saul și Ionatan.
22. Toți bărbații lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie.
23. Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!“ Și nimeni nu mîncase.
25. Tot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului.
26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul.
27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s’au luminat.