7. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simțimîntul tău, și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“
8. „Ei bine!“ a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor.
9. Dacă ne vor zice: «Opriți-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, și nu ne vom sui la ei.
10. Dar dacă vor zice: «Suiți-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“
11. S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, și Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“
12. Și oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiți-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“
13. Și Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14. În această întîie înfrîngere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
15. A intrat groaza în tabără, în țară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii s’au spăimîntat; țara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
16. Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge în toată părțile.
17. Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăți, vă rog, și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, și iată că lipsea Ionatan și cel ce-i purta armele.