43. Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus și a zis: „Am gustat puțină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“
44. Și Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“
45. Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
46. Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, și Filistenii s’au dus acasă.
47. După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părțile cu toți vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împărații din Țoba, și cu Filistenii; și ori încotro se întorcea, era biruitor.
48. S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, și a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.
49. Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
50. Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51. Chis, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52. În tot timpul vieții lui Saul a fost un război înverșunat împotriva Filistenilor; și de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua cu el.