29. Și Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeți dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puțin din mierea aceasta!
30. Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“
31. În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaș pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
32. și s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viței, i-a junghiat pe pămînt și i-a mîncat cu sînge cu tot.
33. Au spus lucrul acesta lui Saul, și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceți o nelegiuire; rostogoliți îndată o piatră mare încoace.“
34. Apoi a adăugat: „Împrăștiați-vă printre popor, și spuneți fiecăruia să-și aducă boul sau oaia, și să-l junghie aici. Apoi să mîncați, și nu păcătuiți împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.
35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.
36. Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, și să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.
37. Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.
38. Saul a zis: „Apropiați-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutați și vedeți de cine și cum a fost săvîrșit păcatul acesta astăzi.
39. Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrșit fiul meu Ionatan, va muri.“ Și nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
40. Atunci a zis întregului Israel: „Așezați-vă voi deoparte; și eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Și poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“
41. Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorțul a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat.
42. Saul a zis: „Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan.“ Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43. Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus și a zis: „Am gustat puțină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“
44. Și Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“
45. Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
46. Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, și Filistenii s’au dus acasă.
47. După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părțile cu toți vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împărații din Țoba, și cu Filistenii; și ori încotro se întorcea, era biruitor.
48. S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, și a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.
49. Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.