10. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît și plîngea!
11. Ea a făcut o juruință, și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui, și brici nu va trece peste capul lui.“
12. Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
13. Ana vorbea în inima ei, și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
14. și i-a zis: „Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezește.“
15. Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, și n’am băut nici vin, nici băutură amețitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m’a făcut să vorbesc pînă acum.“