50. iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește mila celor ce-i vor ținea robi, ca să se îndure de ei,
51. căci sînt poporul Tău și moștenirea Ta, și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fer!
52. Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere!
53. Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pămîntului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, cînd ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne, Dumnezeule!“
54. Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer.
55. Și stînd în picioare, a binecuvîntat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicînd:
56. „Binecuvîntat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe cari le rostise prin robul Său Moise, niciunul n’a rămas neîmplinit.
57. Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58. ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rînduielile Lui, pe cari le-a poruncit părinților noștri!
59. Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel,