45. ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor, și fă-le dreptate!
46. Cînd vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – și Te vei mînia împotriva lor și-i vei da în mîna vrăjmașului, care-i va duce robi într’o țară vrăjmașă, depărtată sau apropiată:
47. dacă se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie, și vor zice: «Am păcătuit, am săvîrșit fărădelegi, am făcut rău!»;
48. dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în țara vrăjmașilor lor cari i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o, și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, –
49. ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor: și fă-le dreptate;
50. iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește mila celor ce-i vor ținea robi, ca să se îndure de ei,
51. căci sînt poporul Tău și moștenirea Ta, și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fer!
52. Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere!
53. Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pămîntului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, cînd ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne, Dumnezeule!“
54. Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer.
55. Și stînd în picioare, a binecuvîntat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicînd:
56. „Binecuvîntat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe cari le rostise prin robul Său Moise, niciunul n’a rămas neîmplinit.
57. Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58. ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rînduielile Lui, pe cari le-a poruncit părinților noștri!