10. În clipa cînd au ieșit preoții din Locul sfînt, norul a umplut casa Domnului.
11. Preoții n’au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
12. Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec!
13. Eu am zidit o casă care va fi locuința Ta, un loc unde vei locui pe vecie!“
14. Împăratul și-a întors fața, și a binecuvîntat pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare.
15. Și el a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David, și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese, cînd a zis:
16. «Din ziua cînd am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n’am ales nici o cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David să împărățească peste poporul Meu Israel!»
17. Tatăl meu David avea de gînd să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.
18. Și Domnul a zis tatălui meu David: «Fiindcă ai avut de gînd să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gînd.
19. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.“
20. Domnul a împlinit cuvintele pe cari le rostise. Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel.
21. Am rînduit un loc pentru chivot, unde este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, cînd i-a scos din țara Egiptului.
22. Solomon s’a așezat înaintea altarului Domnului, în fața întregei adunări a lui Israel. Și-a întins mînile spre cer,