4. Împăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.
5. La Gabaon, Domnul S’a arătat în vis lui Solomon noaptea, și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.“
6. Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bună voință, și i-ai dat un fiu, care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
7. Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David; și eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.
8. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui.
9. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr!“
10. Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
11. Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
12. voi face după cuvîntul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n’a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
13. Mai mult, îți voi da și ce n’ai cerut: bogății și slavă, așa încît în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine.