19. Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.
20. Ea s’a sculat pela mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, și l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu.
21. Dimineața, m’am sculat să dau țîță copilului; și iată că era mort. M’am uitat cu luare-aminte la el dimineața; și iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.“
22. Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.“ Dar cea dintîi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“ Așa au vorbit ele înaintea împăratului.
23. Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Și cealaltă zice: «Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“
24. Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie.“ Au adus o sabie înaintea împăratului.
25. Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu, și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte.“
26. Atunci femeia al cărei copil era viu, a simțit că i se rupe inima pentru copil, și a zis împăratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, și nu-l omorî!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiați-l!“
27. Și împăratul, luînd cuvîntul, a zis: „Dați celei dintîi copilul cel viu, și nu-l omorîți. Ea este mama lui.“
28. Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Și s’au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.