10. David a binecuvîntat pe Domnul în fața întregei adunări. El a zis: „Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!
11. A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, vecinicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpîn mai pesus de orice!
12. Dela Tine vine bogăția și slava, Tu stăpînești peste tot, în mîna Ta este tăria și puterea, și mîna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.
13. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, și prea mărim Numele Tău cel slăvit.
14. Căci ce sînt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, și din mîna Ta primim ce-Ți aducem.
15. Înaintea Ta noi sîntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pămînt sînt ca umbra, și fără nici o nădejde.
16. Doamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogății, pe cari le-am pregătit ca să-Ți zidim o casă, Ție, Numelui Tău celui sfînt, și ale Tale sînt toate.
17. Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, și că iubești curăția de inimă; de aceea Ți-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăția inimii mele, și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducîndu-Ți de bunăvoie darurile lui.
18. Doamne, Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel! Ține totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gînduri, și întărește-i inima în Tine.