2. Împăratul David s’a sculat în picioare și a zis: „Ascultați-mă, fraților și poporul meu! Aveam de gînd să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului și pentru așternutul picioarelor Dumnezeului nostru, și mă pregăteam s’o zidesc.
3. Dar Dumnezeu mi-a zis: «Să nu zidești o casă Numelui Meu, căci ești un om de război și ai vărsat sînge.»
4. Domnul, Dumnezeul lui Israel, m’a ales din toată casa tatălui meu, pentruca să fiu împărat al lui Israel pe vecie; căci pe Iuda l-a ales căpetenie, casa tatălui meu a ales-o din casa lui Iuda, și dintre fiii tatălui meu pe mine m’a pus să domnesc peste tot Israelul.
5. Dintre toți fiii mei – căci Domnul mi-a dat mulți fii – a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe scaunul de domnie al împărăției Domnului, peste Israel.
6. El mi-a zis: «Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa și curțile; căci l-am ales ca fiu al Meu; și-i voi fi Tată.
7. Îi voi întări împărăția pe vecie, dacă se va ținea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor și rînduielilor Mele.»
8. Acum, înaintea întregului Israel, înaintea adunării Domnului, și în fața Dumnezeului nostru care vă aude, păziți și puneți-vă la inimă toate poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, ca să stăpîniți această bună țară, și s’o lăsați de moștenire fiilor voștri după voi pe vecie.
9. Și tu, fiule Solomoane, cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău, și slujește-I cu toată inima și cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gîndurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie.