1. După aceea, Nahaș, împăratul fiilor lui Amon, a murit, și în locul lui a domnit fiul său.
2. David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, căci tatăl lui a arătat bunăvoință față de mine.“ Și David a trimes soli să-l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mîngîie,
3. căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îți trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? – Oare n’au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea și s’o nimicească, și ca să iscodească țara?“
4. Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă, și să le taie hainele pela mijloc pînă la brîu. Apoi le-a dat drumul.
5. David, căruia au venit și i-au dat de știre despre cele întîmplate cu oamenii aceștia, a trimes niște oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare rușine; și împăratul a trimes să le spună: „Rămîneți la Ierihon pînă vă va crește barba, și apoi să vă întoarceți.“
6. Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimes o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor cară și călăreți dela Sirienii din Mesopotamia și dela Sirienii din Maaca și din Țoba.
7. Au tocmit treizeci și două de mii de cară și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, cari au venit și au tăbărît înaintea Medebei. Fiii lui Amon s’au strîns din cetățile lor, și au mers la luptă.
8. La auzul acestei vești, David a trimes împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji.
9. Fiii lui Amon au ieșit, și s’au înșirat în linie de bătaie la intrarea cetății; împărații cari veniseră au tăbărît deosebit pe cîmp.
10. Ioab a văzut că avea de luptat și înainte și înapoi. A ales atunci din toți voinicii de frunte ai lui Israel o ceată, pe care a așezat-o împotriva Sirienilor;