16. Și împăratul David s’a dus și s’a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?
17. Și atîta este puțin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbești și de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Și binevoiești să-Ți îndrepți privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care ești înălțat, Doamne Dumnezeule!
18. Ce ar putea să-Ți mai spună David față de slava dată robului Tău? Tu cunoști pe robul Tău.
19. Doamne, din pricina robului Tău, și după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, și i le-ai descoperit.
20. Doamne! nimeni nu este ca Tine, și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
21. Este oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ți faci un nume și să săvîrșești minuni și semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
22. Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
23. Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămînă în veac, și fă după cuvîntul Tău!
24. Să rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: «Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!» Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
25. Căci Tu însuți, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
26. Acum, Doamne, Tu ești adevăratul Dumnezeu, și Tu ai vestit harul acesta robului Tău.