15. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
16. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sînteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17. Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o.
18. Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de subt păcat, v’ați făcut robi ai neprihănirii. –
19. Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pămîntești: dupăcum odinioară v’ați făcut mădulările voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvîrșeați fărădelegea, tot așa, acum trebuie să vă faceți mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!
20. Căci, atunci cînd erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire.
21. Și ce roade aduceați atunci? Roade, de cari acum vă este rușine: pentrucă sfîrșitul acestor lucruri este moartea.
22. Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v’ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfîrșit: viața vecinică.
23. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.