16. Deaceea moștenitori sînt ceice se fac prin credință, pentruca să fie prin har, și pentruca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămînța lui Avraam: nu numai pentru sămînța aceea care este supt Lege, ci și pentru sămînța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
17. dupăcum este scris: „Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.“ El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții, și care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca și cum ar fi.
18. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Așa va fi sămînța ta.“
19. Și, fiindcă n’a fost slab în credință, el nu s’a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
20. El nu s’a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
21. deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească.
22. De aceea credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.“
23. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire“;
24. ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25. care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.