18. frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.“
19. Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.
21. Dar acum s’a arătat o neprihănire (Grecește: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și proorocii –
22. și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23. Căci toți au păcătuit, și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
24. Și sînt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25. Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credința în sîngele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;
26. pentruca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel în cît, să fie neprihănit, și totuș să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27. Unde este dar pricina de laudă? S’a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinței.
28. Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.
29. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este și al Neamurilor? Da, este și al Neamurilor;
30. deoarece Dumnezeu este unul singur și El va socoti neprihăniți, prin credință, pe cei tăiați împrejur, și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.
31. Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.