1. Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine.
2. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
3. Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui însuș; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.“
4. Și tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentruca, prin răbdarea și prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
5. Dumnezeul răbdării și al mîngîierii să vă facă să aveți aceleași simțiminte, unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus;
6. pentruca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
7. Așa dar, primiți-vă unii pe alții, cum v’a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
8. Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu, și să întărească făgăduințele date părinților;
9. și ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, și voi cînta Numelui Tău.“
10. Este zis iarăș: „Veseliți-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.“
11. Și iarăș: „Lăudați pe Domnul, toate Neamurile; slăviți-L, toate noroadele.“
12. Tot astfel și Isaia zice: „Din Iese va ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; și Neamurile vor nădăjdui în El.“
13. Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea, pe care o dă credința, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiți tari în nădejde!
14. În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sînt încredințat că sînteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință, și astfel sînteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții.