5. Unul socotește o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
6. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n’o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulțămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; și aduce și el mulțămiri lui Dumnezeu.
7. În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine, și nici unul din noi nu moare pentru sine.
8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.
9. Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat ca să aibă stăpînire și peste cei morți și peste cei vii.
10. Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11. Fiindcă este scris: „Pe viața Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.“
12. Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuș lui Dumnezeu.
13. Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14. Eu știu și sînt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, și că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat.
15. Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16. Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău.
17. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mîncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt.